Dumitru se lăsă pe o rână și puțin pe spate, să vadă mai bine ecranul prin lentilele pe care nu le mai schimbase de un an. De la o vreme trebuia să-și dea ochelarii jos să vadă aproape și să se îndepărteze cu ei pe nas ca să citească de la distanță, iar viața se tot scumpise. Fereastra de browser era plină de casete gri și titluri în chenare albastre, unele dintre ele marcate cu steluțe.

– Ce mama dra… bă, Gioane, mormăi el, scărpinându-și creștetul. Tu ai făcut vreuna d-asta, bre?

Ion dădu din umeri. Dumitru mai dădu trei clicuri nervoase.

– Nu încă. La mine anul a început prost, nu vezi că întâi trebuie să cheltui și taman p-ormă dacă-mi iese ceva? D-aia am zis să mă treci pe caiet. Dacă aveam, îți dădeam acum, știi că-s om serios.

– Știu, știu… Da’ cum morții… Ce dracu’ vrea să zică aici? Eror mesaj, asta pricep. Da’ asta cu “case of”, ce case, ce of, am bătut și pe casă, vă-n oful mamilor voastre.

– Dacă n-ai învățat engleză, na. Acum te chinui, îl consolă Ion, placid, apoi se uită la telefon. Ecranul se aprinse și arătă ora, iar buzele lui Ion se strâmbară. Calculatorul lui Dumitru pâlpâia alb o filă cu scris mic. Miji ochii. Silabisi:

– “In case the Amount due for payment (BT-115) is positive, either the Payment due date (BT-9) or the Payment terms (BT-20) shall be present”. Nu pricep mare lucru. Cheam-o pe Lavi.

– Las-o, dădu Dumitru cu mâna prin aer a lehamite, abia a pus-o mă-sa la lecții.

– Cheam-o, bă, că-i încă ziua scurtă și stăm aici de o oră pentru un căcat de factură.

Dumitru oftă.

– Lavinio!

– Ce? se auzi vocea fetei din încăperea din spatele magazinului.

– Vină, fă, încoa’! Hai să citești în engleză să ne zici ce zice.

Ușa din spatele lui Dumitru se deschise și Lavinia se iți în prag.

– Unde?

– Aici, indică Ion ecranul calculatorului lui Dumitru. Lavinia era doar în ciorapi și pijama și nu părăsi pragul, dar întinse gâtul și își strânse sprâncenele, concentrată, cu ochii la eror mesaj.

– Zice să fim po-si-tive și să trăim în pre-sent, concluzionă succint, apoi intră iar în casă și trase ușa după ea.

– Uite numai de-astea îmi face. Când era mică, era o bomboană de copil. Acum e cât mă-sa și de când merge la liceu e drac împielițat.

– Da’ dacă chiar așa scrie?

Fața lui Dumitru se încreți, apoi el apăsă butonul calculatorului.

– Ce faci, bre? Acum ai pierdut tot ce ai băgat!

Dumitru se duse la raftul cu papetărie și scoase de acolo un caiet dictando. Luă și un pix și scrise apăsat pe coperta cu floricele: “2024”. Apoi îl deschise la prima pagină.

– Gioane, zic așa. Ia mata marfa și dă-i în of și case și prezent pozitiv și ce-o mai scrie acolo cu factura lor cu tot, iar de TVA dai și tu o bere la birt diseară.

– Și dacă vine controlul?

– Nu vine, mă, că or să stea să se uite la facturile ălora de nu le-a dat cu eror mesaj.

#nisteproza #subiectulzilei #eFactura

__

Text scris pe 10 ianuarie 2024, când cu calamitatea pentru antreprenori mici care este sistemul e-factura.

Foto cu Dumitru și Ion mutanți: Bing