Acasă

Pentru mine, asta a fost o lecție. Erorile apar adesea nu din lipsă de rațiune, ci din lipsă de imaginație. Se poate întâmpla să știi ca un lucru anume este posibil, fără să crezi în el. În înțelegerea noastră asupra lumii, cea mai puternică armă este imaginația, iar factorul imaginație este legat de timp, scrie Robert D. Kaplan în The Loom of Time, iar eu mă gândesc: SENTIENT a fost scris în 2014. Intenția autoarei a fost depășită. Timpul – vorba lui Marin Preda – n-a mai avut răbdare.

Fac parte din ultima generație care a făcut armata. Toată lumea ne zicea că suntem proști. „Cine a făcut armata e bărbat, iar cine n-a făcut-o e bărbat deștept”, așa suna mantra ultimului deceniu al mileniului trecut. Am citit SENTIENT și-am realizat că noi, proștii, am avut dreptate. Structurile sociale ale viitorului nu vor fi pașnice și nici măcar civile. Sondra Warg e tot mai aproape. Nordamul e tot mai aproape.

Am citit Război și anti-război. Supraviețuirea în zorii secolului XXI în 1996. Alvin Toffler era atunci un autor extrem de respectat, dar această carte a trecut neobservată. După ce-am parcurs SENTIENT, la scrierea din 1993 a lui Toffler m-a dus mintea, și iată de ce: atunci ca și acum, pentru niște oameni născuți în pace, privim pacea ca pe ceva firesc și etern. Istoria spune altceva. Rhad Wilder la fel.

Cu ce rămân eu, un cititor de orice altceva în afară de literatură SF, după lectura romanului SENTIENT? O spun franc: cu un simțământ de inadecvare. Am crezut mereu că puterea literaturii stă în capacitatea de redare a realității, dar m-am înșelat: aceea este forța. Iar forța e un mijloc, pe când puterea e un scop. Literatura poate modela lumea, modelând mințile oamenilor care o alcătuiesc. Și viitorul ei.

Nordam 2190 – SENTIENT de Alina Voinea este un roman provocator, care îmbină o proză evocatoare cu o explorare profundă a condiției umane în fața progresului tehnologic. Stilul Alinei Voinea se distinge prin descriptivitate bogată și dialoguri realiste, capturând tensiunea emoțională și dilemele morale ale personajelor sale. Lupta Colonelului Sondra Warg și Căpitanului Rhad Wilder împotriva unui sistem opresiv rezonează cu teme similare, întâlnite în operele unor autori precum Octavia Butler, care, de asemenea, abordează complexitățile relației dintre umanitate și tehnologie.

Prin stilul său unic și prin temele universale, Alina Voinea stabilește o conexiune profundă cu tradiția literară a SF-ului, reafirmând relevanța acestor probleme în contextul contemporan. Autoarea reușește să creeze o voce narativă distinctă, ce reflectă caracterul și perspectiva personajelor. Dialogurile dintre personaje sunt pline de subtext și contribuie la dezvoltarea caracterizării, adesea revelând conflicte interne și dileme morale într-un mod natural și convingător.

Alina Voinea reușește să transmită tensiune emoțională prin interacțiunile dintre personaje, explorând tema solitudinii și suferinței într-o lume distopică. Acțiunea este fluidă, menținând un ritm alert, care ține cititorul implicat, alternând între momente de introspecție și scene de acțiune intensă. În ansamblu, stilul Alinei Voinea face din Nordam 2190 – SENTIENT o lectură memorabilă.

SENTIENT este acel roman în care distopia unor clasici ai SF-ului (Blade Runner apare instantaneu în minte) întâlneste intriga de tip fantasy regăsita la alți clasici (GRR Martin). În care nanoboții, inteligența artificială și sinteticii viitorului întâlnesc familii și clanuri cu rădăcini în trecut, dar care dețin puterea și, astfel, pot determina direcția lui mâine. A unui mâine ce poate aduce o societate în care omul născut învață să coabiteze cu cel făcut, dar care poate conduce și la exterminarea celuilalt, a celui diferit, chiar dacă diferit înseamnă om fără augmentari sau inteligență artificială ajunsă la conștiență de sine.

Vârtej de idei revoluționare, personaje complexe și evenimente derulate într-un stil plin de suspans, SENTIENT este un roman care nu te lasă să te culci. Știi că trebuie să o faci, știi că a doua zi te vei simți ca lovit de tren… dar, în același timp, știi că n-ai cum să adormi dacă nu mai citești măcar un singur capitol. Hai, două. Maxim-maximorum trei, deși dacă mai citești trei, ai putea la fel de bine să citești și restul, că au mai rămas doar încă vreo câteva…

Într-o lume în care realitatea este alterată și reprogramată de rețele sociale, identitatea este un construct dezbătut politic, iar supraviețuirea depinde de acceptarea minciunilor celor aflați momentan la putere, ce mai înseamnă să fii uman?

Și dacă acum știm să tragem linia între inteligența noastră și cea artificială (nici nu e greu, cea din urmă încă nu există cu adevărat, iar prima cam dă semne de extincție), ce vom face când sinteticii vor demonstra că au, poate, mai mult bun simț, mai multă empatie, mai mult suflet, și mai mare dreptate decât noi?

Ce facem, chiar acum, când ne uităm la jocurile de strategie de pe harta lumii, întrebându-ne ce ne așteaptă cu adevărat, când diverși oligarhi cumpără guverne pentru a deveni Guvernul ei înșiși?

Nu îmi doresc nici o clipă să ajung să văd cu ochii mei Nordamul imaginat de Alina, dar iată-ne acum, în zilele noastre. Zicea cineva că cea mai înspăimântătoare distopie e cea pe care o trăiești deja, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am insistat să publicăm romanele SENTIENT și SAPIENT în 2025. Dacă mai întârziam mult, riscam ca seria Nordam 2190 să se transforme din science-fiction în literatură realistă contemporană.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman este că nu e doar distopie sau hard SF sau thriller sau romance. E un manual de științe politice, acolo, la bază, și un comentariu foarte amar, pesimist, aproape resemnat, cu privire la viitor, cu mențiunea că Alina chiar crede (și speră) că IA are un loc în lumea noastră, alături de noi.

SENTIENT e mai mult decât o poveste palpitantă despre războaie tehnologice, revolte, alianțe neașteptate, deicizii pripite sau acel strop de iubire care o mână pe Sondra în luptă, fără să știe nici ea prea bine cum și de ce. Este o explorare profundă a identității, o reflecție asupra limitelor umanității și un avertisment subtil despre pericolele unei lumi în care realitatea este modelată de cei care dețin puterea.

Cititorul care caută acțiune și suspans va găsi în acest roman un thriller SF excelent. Cel care caută substanță filozofică și întrebări existențiale va descoperi o poveste care persistă mult după ultima pagină.

Pentru că, la final, SENTIENT nu te întreabă doar cine sunt Rhad Wilder și Sondra Warg cu adevărat?, ci te întreabă și cine suntem noi?

Vă amintiți de Arnold Schwarzenegger din filmele Terminator? Exact așa mi-am imaginat Sentienții. Persoane non-umane, dar incredibil de… normale și iubibile. Să fie oare vina prea multor povești cu vampiri? Până la urmă, Sentienții (inteligențele artificiale conștiente de sine din lumea Nordam) au aceeași problemă: mulți oameni vor să-i vadă morți și îngropați, alții vor să-i folosească în scopuri proprii (munci fizice, armată, abuz sexual, etc.), în timp ce doar câțiva le acceptă existența.

Să vă spun un secret: Sentient nu e doar pentru fanii SF. Nu e un roman doar despre tehnologii avansate și roboți conștienți de sine, ci este o carte care ne vorbește despre alegeri, loialitate și compromisuri, presărată cu un excelent comentariu politic. Este genul de poveste care te face să te întrebi dacă nu cumva IA are dreptate: oamenii sunt păpușarii din spatele războaielor, ale manipulărilor, ale luptelor pentru putere – iar acești oameni nu se dau în lături de la nimic pentru a prelua controlul asupra noastră, a tuturor.

Colonelul Sondra Warg și căpitanul Rhad Wilder, protagoniștii acestui roman demențial, sunt mai mult sau mai puțin parte din această excepție rară. Mi-a plăcut enorm de ei, dar recunosc: inima mea a fost furată de personajele secundare. Generalii Wilder și Warg – unchiul Sondrei și, respectiv, tatăl lui Rhad? Fix ce trebuie! Puternici, maturi și absolut irezistibili. Augmentările din anul 2190 au rezolvat orice „problemă” de vârstă, așa că nu mă simt vinovată pentru pasiunea mea dubioasă.