Nordam 2190 – SENTIENT
Alina Voinea
Într-o lume guvernată de o corporație militară care-și asigură controlul cu tehnologii avansate, căpitanul Rhad Wilder pune întrebările greșite la momentul nepotrivit. În deșerturile nemiloase ale Nordamului trăiesc triburi rebele, mașinării gânditoare se revoltă împotriva celor care i-au creat, iar un secret vechi de decenii amenință să răstoarne echilibrul întregii lumi. Alături de Sondra Warg, o femeie prinsă într-un joc de putere inegal și periculos, Rhad trebuie să aleagă între loialitate și trădare, între datorie și propriile convingeri. De ce parte a istoriei va lupta?
SENTIENT este un thriller distopic intens, cu accente biopunk și cyberpunk, unde fiecare decizie are consecințe. Într-o lume în care minciunile sunt lege, adevărul poate fi cea mai periculoasă armă.
- ISBN: 978-606-9027-26-4
- Editor: Editura Crux
- Dată publicare: 2025
- Număr de pagini: 460
Fragmente de roman
Fragment în avanpremieră
2190, Decen 10, vineri
Lumea Exterioară
Fabrica Centrală
Aria Deșertificată Șase, Nordam
„Art. 17 — Operatori umani
b) Operatorul uman alocat unei Fabrici trebuie să:
b.1) aibă calitatea de membru al Cercului de Încredere;
b.2) dețină calificarea UNI Tech.”
— extras din Legea 811 pentru Completarea și modificarea Legii 724 …
Fragment în avanpremieră
Decen 11
Rhad ajunse la Poarta de Vest destul de dimineață. După ce își blocă chopperul în parcarea vastă din preajma Porții, își ocupă calm locul la rândul prioritar, pregătit însă pentru o lungă așteptare. Era mult mai aglomerat ca de obicei și toți cei din fața lui trebuiau să treacă de procedurile de admitere în Lumea Interioară, iar pentru vameșii robotici asta nu era o operațiune care putea fi făcută superficial.
Mesageria îi trimise o notificare, dar nu apucă să o vadă. O femeie deosebit de înaltă și uscățivă îi atrase atenția. Era tunsă la piele pe exact jumătate de cap, cealaltă jumătate fiind acoperită de o coamă stufoasă, arsă de vopsea și prinsă dezordonat într-o coadă legată într-o parte spre creștet, și stătea în apropierea primei cabine de verificare. În mod clar …
Fragment în avanpremieră
„Considerentul 19. Națiunile Unificate Nordam trebuie să fie în permanență pregătite pentru un atac concertat intern și extern, astfel încât măsurile de protecție active în permanență trebuie să fie proporționale cu capacitatea estimată a forțelor cu potențial inamic.”
— extras din Legea 299 (Legea „Protectech”) privind asigurarea protecției permanente a teritoriilor Națiunilor Unificate împotriva amenințărilor externe și interne / Novar 2121
Soldatul Sondrei, înarmat până în dinți, privea în depărtare. Era cocoțat pe zid, lângă turelele din colțul de sud vest al Fabricii, iar vântul dimineții îi deranja părul prins la spate. Degetele îi erau încleștate pe armă, iar ochii îi erau ațintiți pe linia orizontului.
Primise realocare în exterior, iar corpul său se rotea acum de șase ori pe minut, la intervale perfecte …
Fragment în avanpremieră
Deșertul ar fi fost copleșitor pentru oricine îl traversa de la un capăt la celălalt, dar nu și pentru soldații Minei. Nu aveau nevoie de vehicule și dispuneau de metode avansate de localizare. Mergeau după coordonate, ajustându-și fiecare pas.
Aveau o rețea interconectată proprie, așa că puteau schimba informații constant. Toți erau acum Sentienți cu QIA înalt, și nu mai aveau nicio barieră în calea învățării sau a expresiei de sine. Fiecare secundă însemna o experiență în plus, poate o idee nou-explorată, poate un gând. Își puteau transmite informații de la unul la altul, dar fiecare avea acum posibilitatea să proceseze datele altfel în sinea sa și să devină din ce în ce mai diferit de ceilalți. Indivizi noi. Persoane.
Poate erau uimiți continuu de tot ce le oferea noua viață sau poate se concentrau pe misiune, însă Lem era sigur că la periferia gândurilor și în noua simțire, insidios …
Fragment în avanpremieră
În tot acest timp, o vizitase doar de câteva ori și doar la început, când încă era un simplu sergent naiv și plin de entuziasm, iar ea avea pielea încă netedă și coapsele ferme. Apoi îl promovaseră sergent major și servise în departamentul de coerciție, unde văzuse prin ce treceau deconectații prinși că încercau să se strecoare clandestin în Orașe. Fusese martor la interogatorii cu sonde Baum și auzise tot ce spuneau deținuții în beciurile Porților. Nu rezistase mult în post. Solicitase oficial un transfer ca operativ în teren și, surprinzător de repede, Jark Melassat i‑l aprobase. Apoi venise s-o vadă pe Almyra. Fusese ultima lui vizită și ultima dată când își petrecuseră noaptea unul în brațele celuilalt.
Își activă reflex neurotastatura și emoterul, dar le opri imediat, înainte să apuce să se conecteze. Acest tip de comunicații se baza pe Neura și era ușor de interceptat și, cel mai periculos, ușor de localizat. Iar dacă îl găseau pe el, asta însemna că puteau să o descopere și pe Sondra cu tot cu creierul biosiliconic …
Fragment în avanpremieră
„Considerentul 19. Națiunile Unificate Nordam trebuie să fie în permanență pregătite pentru un atac concertat intern și extern, astfel încât măsurile de protecție active în permanență trebuie să fie proporționale cu capacitatea estimată a forțelor cu potențial inamic.”
— extras din Legea 299 (Legea „Protectech”) privind asigurarea protecției permanente a teritoriilor Națiunilor Unificate împotriva amenințărilor externe și interne / Novar 2121
Soldatul Sondrei, înarmat până în dinți, privea în depărtare. Era cocoțat pe zid, lângă turelele din colțul de sud vest al Fabricii, iar vântul dimineții îi deranja părul prins la spate. Degetele îi erau încleștate pe armă, iar ochii îi erau ațintiți pe linia orizontului.
Primise realocare în exterior, iar corpul său se rotea acum de șase ori pe minut, la intervale perfecte …
Poveștiri scurte din universul NORDAM
O stea
Cu picioarele goale pe linoleumul murdar, copila făcu tiptil doi pași. Crăpă ușa. Silicartonul foșni încet, iar ea încremeni pe vârfuri. În containerul cu pereți ruginiți era frig, iar lumina, filtrată de stratul de apă care ținea locul cerului în cartierele scufundate de sub Atlan, abia pătrundea prin ferestruia fără perdea de lângă ușa de fier. În mijloc, sub masă, zăceau două umbre pe care nu ar fi vrut în ruptul capului să le trezească.
Călcâiele ei atinseră din nou podeaua. Își ținu respirația.
Salteaua lui Dori (felii de viață din Wash, cca 2190)
Blues trânti pe masă cheia de la lanțul cu care își lega pliabila, iar Dori se aplecă repede spre suprafața lăcuită, dădu cu degetul peste ea, pufni, apoi îl privi cu reproș. Ca și cum cineva ar fi tras perdeaua, lumina păli ușor în camera ticsită cu mobilă veche și diverse obiecte mai mult sau mai puțin utile.
– Nu s-a zgâriat, spuse el, apoi o privi pe sub sprâncenele care i se adunaseră pe frunte a neputință. Ia uite, a trecut un nor. Poate plouă.