Anul ăsta trebuie să scap de tot ce mă ține în loc, își spuse, înciudată. Lăsă cana de cafea pe măsuță și șterse telefonul cu un gest rapid. Făcu mișcarea rotit și întins în sus, ca buricul degetului să treacă exact peste centrul ecranului, iar unghia roșie, norocoasă, pictată cu auriu și asortată cu chiloții care i se crăpaseră puțin într-o parte când îi trăsese pe ea în graba pregătirilor, străluci pentru o clipă peste suprafața netedă, înfoliată să nu se spargă.
Își drese vocea și tuși. Iar fumase Georgică în casă, la toate petrecerile face așa, mereu zice să nu-l mai cheme și mereu uită. Că nevastă-sa e de treabă și mai iese și ea din casă, săraca, că ăsta e bou și n-o scoate nicăieri dacă nu trag prietenii de el. Da’ închide-te-n… Doamne, iartă-mă, odată! Mai dădu o dată cu degetul peste ecran și, în sfârșit, aplicația blestemată de unde în fiecare zi îi râdea în nas succesul prefăcut al cunoscuților se duse în neant.
Lăsă cu obidă telefonul pe masă și se îndreptă glonț spre bucătărie, unde întotdeauna se adunau resturile de după explozia de mâncare și băutură a “nopții dintre ani”. Ce clișeu îmbâcsit, suspină, încă n-avem dracului alte cuvinte pentru paranghelia asta în care toate țoapele ca Sanda își pun paiete și toți mitocanii ca Stelică joacă după trei dimineața cu sticla în mână împrejurul mesei.
Lăsă să-i scape un geamăt. O femeie adevărată spală vasele de mână, își spuse, doar japița aia de Adela se laudă că ea nu a mai pus mâna pe Axion de doi ani. Apoi își privi unghiile. O să se ducă oja oricum, își strânse ea buzele, apoi luă burețelul ostenit din chiuveta plină și se apucă, metodic, de treabă.
#nisteproza #subiectulzilei
Imagine: Bing
Acest text a fost publicat prima oară pe Facebook, pe 1 ianuarie 2024.