În fiecare an, înainte să scăpăm de post, freca, nervoasă, covoarele. Apoi se ridica greu de pe genunchi să ia sticla de Petrosin și să toarne din ea în lighean, că trebuia lustruit și parchetul. Casa mirosea înțepător, a curățenie și cozonac. Nimic nu faceți, ne bruftuluia, pe mine și pe tata, iar el își punea jos ziarul, apoi își aprindea, tacticos, un Snagov. Ce-ai vrea să mai facem, că le faci tu pe toate, îi spunea, molcom, iar ea îl privea pieziș pe sub basma. Fără mine, câinii vă mănâncă.
—
(Acest text are 500 caractere cu tot cu spații și a fost scris pentru grupul de joacă scriitoricească “Ficțiuni reale”, de pe Facebook)
Sursa imagine: Stable Diffusion