De când a deschis ochii, totul i-a fost împotrivă. Unul câte unul, i-au murit părinții. Apoi a prins-o și a stors-o de vlagă abuzul. Copilul i l-au sufocat în spital, iar pe ea au lăsat-o să urle trei ore la terapie intensivă fără anestezic. Acum plânge o dată la două zile și se întreabă ce dracului a făcut sau ce pact a refuzat, de îi merg toate așa. Și, când nu mai poate, devine ea Dumnezeul cel bun, pentru că scrie și scrie și scrie despre o lume care nu există, dar în care e și ea fericită.
—
(Acest text are 500 caractere cu tot cu spații și a fost scris pentru grupul de joacă scriitoricească “Ficțiuni reale”, de pe Facebook)
Sursa imagine: Stable Diffusion