Cu picioarele goale pe linoleumul murdar, copila făcu tiptil doi pași. Crăpă ușa. Silicartonul foșni încet, iar ea încremeni pe vârfuri. În containerul cu pereți ruginiți era frig, iar lumina, filtrată de stratul de apă care ținea locul cerului în cartierele scufundate de sub Atlan, abia pătrundea prin ferestruia fără perdea de lângă ușa de fier. În mijloc, sub masă, zăceau două umbre pe care nu ar fi vrut în ruptul capului să le trezească.
Călcâiele ei atinseră din nou podeaua. Își ținu respirația.
Una dintre umbre se clătină și horcăi în somn. Era Bog. Nu o lăsase niciodată să-i spună tată, iar Sondra pur și simplu îi zicea pe nume în mintea ei. Cu o seară în urmă, Bog intrase pe ușă cu un sac în spinare.
După o săptămână fără scandal, într-o liniște rece, pe care Sondra o prefera oricând urletelor lui guturale care adesea stârneau vecinii, Bog se întorsese de la Poarta de Vest. Pesemne băuse pe ascuns tot drumul, în ciuda Soldaților sintetici care vegheau ordinea în vagoane, iar Sondra se gândise că poate nici nu mai vedea bine, pentru că, înainte să deșerte sacul, Bog încercase de câteva ori fără succes să nimerească să pună pe masă o butelcă teșită, pe care o scosese dintr-unul din buzunarele pantalonilor. Recipientul căzuse până la urmă pe jos, iar Bog se aplecase în unghi drept peste masă, cât pe ce să se dea de-a berbeleacul pe partea cealaltă, iar sacul din spatele lui se prelinsese cu zornăituri pe podea și se deschisese, iar tot conținutul năvălise afară.
— Fericite Hyperii, strigase, iar Sondra recunoscuse veselia vremelnică a alcoolului din vocea lui, conștientă de cât băuse doar după cum adunase între ele cele două cuvinte într-un amestec de sughiț și consoane.
Imagine: Bing Images
Acest text face parte dintr-un proiect de worldbuilding pentru o lume posibilă într-un viitor cu climă fierbinte și politici planetare scindate, locul unde se desfășoară acțiunea seriei distopice SF Nordam 2190 (romanele SENTIENT și SAPIENT), care va apărea la Editura Crux în primăvara lui 2025.