Ezită câteva clipe, cu degetul îndoit nefiresc în aer deasupra butonului. Oare îmi ajung foile, se îngrijoră, după ce socotise anevoie în minte cât înseamnă nouăzeci și ceva de mii împărțit la cam, să zicem, trei sute de cuvinte pe pagină. Dar ce format e ăsta, se frământă, poate trebuie la două rânduri, să poată să se strecoare printre ele, la nevoie, mina unui creion mecanic 2B, din ăla care unge hârtia. Dar cine mai citește astăzi hârtii, se certă. Eu, veni consolarea, doar e prima mea carte.
—
(Acest text are 500 de caractere cu tot cu spații și a fost scris în august 2023 pentru grupul de joacă scriitoricească “Ficțiuni reale”, de pe Facebook)
Sursa imagine: Stable Diffusion