– Ai să-ți rupi inima și o s-o aduni din genunchi, îi zise, molcom. Dar am să pot să mă culc pe o ureche în sfârșit, Femeie, că n-are să se răscoale nimeni să nască demoni mai întunecați decât ăștia de acum. Îți dau puterea asta pentru următoarele milenii, o mângâie apoi cu glas blând, iar ea știu atunci că Zeul iar îi pusese în cârcă povara lumii.

– Și ce-mi dai în schimb, îndrăzni.

Iar el stătu o clipă pe gânduri, cât ea să apuce să se ridice în picioare.

Simțire, Eva, îți dau. Neîngrădită simțire.

(Acest text are 500 de caractere cu tot cu spații și a fost scris în august 2023 pentru grupul de joacă scriitoricească “Ficțiuni reale”, de pe Facebook)

Sursa imagine: Stable Diffusion