Stau și mă uit la piatra rotunjită și știu exact unde e nordul. Pe suprafața mâncată de umezeală și un pic crăpată din dreapta mea…
Nu-mi place să fiu aici. Lumina e chioară. Scaunul e descentrat și tare și mai mic decât normal, parcă e făcut special așa. Mă foiesc.…
Să se fi spart cerul în două sub ochii lui și n-ar fi crezut Ramon că se sfârșește lumea, cum îl săgetase direct în vintre…
Administratoarea blocului avea ceva hipnotic. Poate ochii, de un verde închis strălucitor, ca globurile din pomul de la intrare. Sau poate reproșul din ei. Când…
– Ia și talonu’. – Stai, mă, că ăla nu ne trebuie acuma, ne trebuie pe urmă, dă să scriu pe el “înstrăinat către” și…
Cu respirația oprită în piept, ignoră amețeala și apropie, pentru o ultimă oară, vârful fin de pânza umedă. Atinse abia apăsat, să lase o urmă…