Acul îi bătea negrul în carne. Sub el, pielea ca un pergament de bronz îi tremura în valuri noduroase, odată cu fiecare împunsătură în șuvițele alburii de țesut vindecat în relief. Mai e o singură cicatrice și gata, îi spuse, le vom fi acoperit pe toate. Se uită, uimit, la suprafața imensă la care lucrase.
– Câtă durere am ascuns, șopti.
– Dar să știi că nu am ascuns durerea, ci am schimbat-o, îl lămuri. Eu am trăit-o și mi-a trecut și-o s-o uit, dar tu ai scos acum din ea frumusețe, care-mi rămâne.
—
(Acest text are 500 caractere cu tot cu spații și a fost scris în august 2023 pentru grupul de joacă scriitoricească “Ficțiuni reale”, de pe Facebook)
Sursa imagine: Stable Diffusion