Skip to main content

Găsește ceva de citit

Proză scurtă: Străin

Proză scurtă: Străin, de Alina Voinea

Stau și mă uit la piatra rotunjită și știu exact unde e nordul. Pe suprafața mâncată de umezeală și un pic crăpată din dreapta mea s-a aciuat un strat de mușchi gros ca o pătură. Dincolo, pe stânga, piatra e uscată și netedă ca palma. Și caldă, că bate soarele. Mă aplec și citesc literele […]

Proză scurtă: Zâne urbane

Stâlpul înalt pe care stătea se clătina surprinzător în bătaia vântului de toamnă, dar măcar strada de sub ea era pustie. Traffique Jamme surâse pervers, strângându-se singură în brațe cu aripile ei translucide, ce abureau în aerul rece ca sticla proaspăt suflată. Se asigurase că nu va avea martori. O bătaie ușoară de aripă și […]

Proză scurtă: Pisicantrop

Proza fantastica - femeia care facea potiuni magine in podul casei

Prin fereastra crăpată, cât să treacă un pic de aer răcoros de octombrie, lumina lunii se întindea peste masa plină de pânze de păianjen. O rază dreaptă ca o dungă tulbure arginta cutia mică, din lemn sculptat, în care Myra ascunsese iarba de leac. Dar ea nu vedea frumusețea ireală a nopții cu lună plină. […]

Proză scurtă: Picățele

Proză scurtă Alina Voinea - Picățele (Degetul și ceapa)

Iar în bucătărie și nici măcar nu-i a mea. Mă uit în jur să văd ce s-a mai schimbat, nimic, apoi pun legătura de mărar pe tocător și mă încrunt la castronul cu roșii și castraveți. Trebuie să le spăl. N-am chef să fac asta. Mereu sunt de serviciu la cratiță când venim aici, ce, […]

Proză scurtă: Chiar atât de

Proza scurta contemporana: Chiar atat de

Nu-mi place să fiu aici. Lumina e chioară. Scaunul e descentrat și tare și mai mic decât normal, parcă e făcut special așa. Mă foiesc. I-or fi tăiat din picioare, de asta e instabil. Ca Sergiu. La ferestre sunt gratii. Floarea aia ar face orice să-și întindă frunzele în afară, dar n-are cum. Pariez că, […]