Stâlpul înalt pe care stătea se clătina surprinzător în bătaia vântului de toamnă, dar măcar strada de sub ea era pustie. Traffique Jamme surâse pervers, strângându-se singură în brațe cu aripile ei translucide, ce abureau în aerul rece ca sticla proaspăt suflată.

Se asigurase că nu va avea martori. O bătaie ușoară de aripă și în capătul dinspre vest o bătrânică călcase în crăpătura proaspăt ivită din asfalt și își rupsese glezna pe trecerea de pietoni din fața școlii. O sumedenie de părinți nervoși nu aveau oricum unde parca acolo ca să-și culeagă odraslele, deci la ora asta oricum totul era blocat, dar cu mașina salvării proptită în drum slabe șanse să mai vină cineva din sensul ăsta. Poate doar vreun tâmpit de biciclist, ăștia se strecoară peste tot și nici nu-i vezi, dar acum lângă bordură se căscau trei canale la rând, imposibil să le evite pe toate.

Chicoti, iar ochii verzi îi sclipiră neon sub bretonul roz, proaspăt coafat. Domnul Trotter habar n-avea ce îi blochează aprinderea, iar în sensul celălalt prăvălise un copac, care sfărâmase un gard și strivise o pisică în cădere, dar cui îi pasă. Nu mai putea trece nici mașina pompierilor până nu veneau țapinarii primăriei să degajeze drumul. Cel puțin cinci ore. Nimeni nu trebuia să fie de față.

Tresări. Aerul dimprejur se tulbură aproape imperceptibil, într-o roată călduță, și îi simți micuței Rouette prezența. Se cutremură. Data trecută Vij Vijelie i-o trăsnise pe Petite Pluie din senin. Rouette nu trebuia să vină aici. În niciun caz.

— Nu acum, Rouette, mon petit trésor. Să nu cumva să zbori încoace. Interzis! Am ceva de făcut.

— Dar mi-e foame.

Traffique pufni, enervată, și își masă fața osoasă, iar urechile ascuțite îi fremătară cu nerăbdare. Da. Copilului îi era foame, de dimineață era plecată de acasă. Se gândi intens ce să facă. O ocazie ca asta nu se mai ivea. Aripile îi fluturară rapid.

— Rouette, este o brioșă la mine pe noptieră. Am… făcut rost… de ea ieri. Și am uitat s-o mănânc. Ia-o și lasă-mă acum.

— Ești Zâna traficului rapid. Nu-mi poți trimite măcar un Glovo?

— Rouette. Brioșă. Pa.

Aerul vibră de parcă Rouette s-ar fi încruntat, dar Traffique nu-i mai simți prezența. Plecase. Tuși, ușurată. Dacă imbecila de Vij nu dezlănțuie vreo furtună, a ei este. Se concentră pe poarta casei cochete din micul cartier pe care îl blocase cu atâta grijă. Cu puțin noroc, pisica lipită de asfalt e chiar a lui Vij. Ah, uite. Acum.

O ființă subțiratică, cu aripile adunate incognito sub o jachetă de piele întoarsă, ieși din casa supravegheată de Traffique. O fluturare ușoară din aripi și mașina domnului Trotter porni, în sfârșit. Cum prostul nu trăsese frâna de mână, Chevroletul țâșni, benzinar, din curte. Vij răcni de durere sub roțile grele. Sub spoilerul spart, sângele albăstrui, de zână a vremii schimbătoare, se prelingea pe asfalt.

(text scris în 2023, la cursul de scriere creativă al lui Andrei Mazilu, la Bucharest Geek Hub)

Imagine generată cu Stable Diffusion